GDPR securitatea datelor este un set de reglementari (2016/679) care urmareste sa consolideze protectia datelor personale ale cetatenilor tarilor membre ale Uniunii Europene, inclusiv limitarea exportului acestor informatii catre state non-membre.
Intr-un peisaj in care amenintarile informatice si atacurile cibernetice inunda saptamanal programele de stiri, GDPR securitatea datelor vine sa reglementeze un spatiu in care date dintre cele mai sensibile au fost expuse la liber pe internet ca urmare a securitatii precare a infrastructurilor IT detinute de companii si a lipsei unor norme clare de bune practici.
Ce aduce nou GDPR?
- O definire mai larga a datelor personale si breselor: datele personale se refera la orice informatie care are legatura cu o persoana identificata sau identificabila; o bresa legata de date personale este definita ca un incident de securitate care conduce la distrugerea, pierderea, alterarea, dezvaluirea neautorizata sau accesul la orice date personale – stocate, transmise sau procesate.
- O extindere a ariei teritoriale: orice companie care lucreaza cu date ale cetatenilor UE, indiferent de tara in care are sediul, se supune normelor GDPR
- Un termen clar de notificare in cazul unei brese: o companie trebuie sa anunte autoritatea de supraveghere si indivizii afectati in cel mult 72 de ore de la identificarea bresei
- Dreptul victimelor de a primi facil despagubiri: cetatenii ale caror date sunt expuse public au acum un cadru legal in care pot solicita mai usor si mai rapid bani de la administratorul datelor pentru prejudiciul creat
- Puteri de investigatie mai mari: autoritatile se bucura de puteri extinse si pot initia proceduri de audit si emite atentionari publice catre organizatii
Ce trebuie sa faca organizatiile?
In al doilea rand, companiile trebuie sa documenteze felul in care datele sunt securizate. Daca nu, ghidul de documentatie ofera cateva repere. Organizatiile trebuie sa stie unde se afla datele care intra sub lupa GDPR, cum sunt protejate, cine are acces la acestea si cum este determinat si controlat accesul respectiv. In cazul unui atac, planul de raspuns trebuie sa fie compehensiv, pregatit si exersat in prealabil. De exemplu, daca organizatia colecteaza continuu noi date, o procedura clara trebuie sa stabileasca daca datele colectate intra sau nu in categoria standardelor GDPR. De asemenea, daca contractori externi sau terti colecteaza datele pentru o companie, felul in care acestia administreaza datele trebuie supravegeat de beneficiarul datelor. Politica de administrare a datelor de-a lungul timpului, de la colectare pana la distrugere, trebuie sa fie bine documentata si planificata.
Dat fiind ca drumul spre a corespunde cerintelor necesita efort sustinut, firma de consultanta IT Gartner anticipeaza ca la finalul anului 2018, la sapte luni dupa termenul limita, cel putin jumatate dintre companii nu vor avea puse la punct toate masurile necesare respectarii standardelor GDPR implicit a securitatii datelor.
Solutiile de securitate cibernetica va trebui sa raspunda eficient asadar la trei tipuri de atacuri cibernetice: protectie contra pierderii datelor (dispozitive pierdute sau furate prin criptarea datelor de pe acestea), protectie contra furtului datelor (atacuri tintite si amenintari avansate si persistente – APT) si vizibilitate sporita asupra breselor (pentru a monitoriza si reduce daunele suferite si a actiona cat mai rapid).
Amenintarile avansate persistente, menite sa se infiltreze in sistemele informatice si sa colecteze informatii importante fara stiinta conducerii, pot avea consecinte devastatoare, de la pierderi financiare, pana la efecte negative asupra reputatiei. Atacurile informatice initiate de competitori sau de agentii statale sau contractorii lor sunt extrem de complexe si, de obicei, vizeaza tocmai vulnerabilitati de tip zero-day in sistemele de operare sau in aplicatii conexe (browsere, plugin-uri sau aplicatii de vizualizat PDF-uri, procesatoare de text, etc). De multe ori, primul stadiu al atacului e compromiterea sau “pacalirea temporara” a scanner-ului anti-malware.
Sistemele de operare moderne (de la Windows 8, la Windows 10) permit solutiei de antimalware sa verifice ce se intampla pe sistem atunci cand acesta este cel mai vulnerabil – de exemplu, intre perioada in care acesta e pornit de la buton si pana la pornirea solutiei de securitate. Pentru a neutraliza atacurile asupra solutiei de securitate, Bitdefender a cercetat metode noi de izolare a solutiei de calculatorul gazda. Pentru companii, produsele Bitdefender pot fi rulate in hipervizor, un mod de izolare hardware care nu permite nici unei aplicatii sau utilizator periculos sa interactioneze cu solutia de securitate si sa o inchida sau sa o compromita. Aceasta tehnologie, denumita HVI (hypervisor introspection), este deocamdata o premiera mondiala care nu are un concurent pe piata.
Desi par a nu avea legatura directa cu GDPR – securitatea datelor, amenintarile de tip ransomware, direct responsabile de pagube de peste zece miliarde de dolari doar in prima jumatate din 2017 (WannaCry si GoldenEye/NotPetya), pot produce consecinte neplacute companiilor. Specialistii Bitdefender anticipeaza ca versiunile agresive ale ransomware nu se vor mai limita doar la criptarea fisierelor si la solicitarea de recompensa, ci vor trece la santajul utilizatorilor si amenintarea lor cu publicarea documentelor pe Internet, daca recompensa nu este platita. Astfel, desi victimele vor putea sa recupereze gratuit datele criptate de pe Internet, acestea vor putea fi accesate si de catre terti, cauzand importante prejudicii de imagine si incalcarea prevederilor GDPR.
